Un simplu om

Un simplu om

Dintotdeauna am răspuns la întrebarea ” Cine sunt ? “, prin 3 cuvinte și anume ” un simplu om “.

Însă stau mereu și mă întreb în sinea mea “Simplu?  / Cât de simplu ? ” și ajung la concluzia că nu știu cum e însă să fi un om simplu. Cred că suntem cu toții foarte complicați. De ce? Răspunsul este foarte simplu.

Sunt genul de om care plânge și râde atunci când își ia la revedere de la un om drag, care hiperanalizează orice, care caută o bucățică de suflet chiar și în oamenii care par că l-au vândut, care încearcă să găsească explicații pentru orice lucru mărunt, care dezvoltă într-un mod enervant așteptări prea mari de la alți oameni, care acordă noi șanse sau nu acordă nici un credit.

Sunt idealist, romantic și visător, deși în viața de zi cu zi sunt cât se poate de realist sau cel puțin par (e un paradox, știu, dar asta e realitatea ). 
Sunt genul de om care te îmbrățișează de la prima întâlnire,  care iubește liniștea și bea mult ceai, care călătorește prin intermediul cărților citite, care crede în oameni ( sau cel puțin așa are impresia ) și e un prieten bun, care vorbește mai mult decât tine sau nu vorbește deloc.

Îmi place să mă plimb, să descopăr lucruri și oameni noi, să ascult și să povestesc, dar îmi place să petrec timp și singur, pe ” bucățica” mea de lume ” imperfectă, să adun rânduri alături de o sticlă de vin (cum se întâmplă și în mometul de față )  și să ascult muzică în căști , iubesc copiii, dar mai ales iubesc viața și ador acele momente în care chiar simt că viața e cel mai frumos dar pe care îl primim vreodată. Fapt pentru care mă exprim mai frumos,  iubesc mai mult şi mai puternic ca niciodată, trăiesc din plin – ahh, dar cum mai trăiesc!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *