La ceas de seara …

La ceas de seara …

Nu am mai scris de mult timp si stau la geam de cateva seri in compania unui pahar de vin si ascult “ linistea”, linistea urbana, linistea orasului meu.

De mult timp nu am mai auzit orasul asa de tacut. Parca sunt undeva in pustietate de cum se lasa intunericul peste blocurile gri, linistea devine tot mai apasatoare …. Rar se mai aude sunetul unei masini, insa rasuna tot mai des in departare sunetul ambulantelor. Ambulante care trec din ora-n ora chiar si mai des, insa asta nu ma deranjeaza .

Imi place linistea, de fel sunt o persoana care iubeste linistea si prefera singuratatea, dar in momente ca acestea as vrea ca sa imi petrec timpul cu cineva… Imi este dor de prietenii mei cu care ieseam in oras dar cel mai mult imi este dor de o cafea , da Ionela acea cafea de la Starbucks pe care stiu ca o doresti de o saptamana. Imi este dor de agitatia urbana, de sunetul claxoanelor de tot… chiar si de copiii din spatele blocului… si culmea le duc lipsa acelor copii care faceau galagie… acum as vrea sa o aud…

Insa m-am obisnuit cu aceasta liniste rupta parca dintr-un scenariu de film si cu ideea ca aceasta situatie va mai dura o perioada. Cat? Nu stiu sa va spun, dar va mai dura pana cand totul va reveni la normal.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *